Sistemul de scor din tenis este unic și, de multe ori, misterios pentru mulți. În majoritatea sporturilor, scorul urmează o progresie numerică simplă — 1, 2, 3… însă în tenis, punctele sunt marcate ca „15”, „30”, „40” și apoi „game”. De ce această ordine aparent arbitrară? Cum a ajuns să fie folosit termenul „love” pentru zero? Răspunsurile ne duc într-o călătorie prin istoria tenisului, influențele limbajelor europene și chiar curțile regale ale Franței.
Originile scorului: între cadranele de ceas și regulile nobile
Una dintre cele mai acceptate teorii despre sistemul de scor al tenisului se întoarce în timp, în perioada în care „jeu de paume” (precursorul tenisului modern) era jucat de aristocrați francezi în săli acoperite, cu mingi de pânză și palme goale sau rachete primitive. În acea vreme, în loc de o numerotare simplă, scorul era marcat în pași de 15: „15”, „30”, „45” și, în final, „60”.
Istoricul Heiner Gillmeister, în lucrarea sa Tennis: A Cultural History, sugerează că această progresie nu era aleatorie, ci urma modelul cadranului unui ceas — un obiect familiar în epoca Renașterii. Scorul se actualiza astfel: după fiecare punct câștigat, limba ceasului avansa cu un sfert — 15, 30, 45 și, în final, 60. Câștigarea a patru puncte echivala, astfel, cu rotirea completă a cadranului, simbolizând sfârșitul unui game.
Această teorie este susținută de surse istorice, precum manuscrisul Traité du jeu de paume, care descrie această metodă de punctaj în Franța secolului al XVI-lea. De asemenea, scrierile din timpul regelui François I, un susținător fervent al jocului, reflectă utilizarea acestei convenții în rândul nobilimii.
De ce „40” și nu „45”? O simplificare funcțională
Deși, teoretic, progresia scorului ar fi trebuit să continue cu „45” după „30”, în tenisul modern, „40” a înlocuit „45”. Această modificare nu a fost accidentală, ci o adaptare practică. Schimbarea a fost, probabil, motivată de eficiență — pronunțarea cuvântului „quarante” (40) în franceză este mult mai ușoară și rapidă decât „quarante-cinq” (45), ceea ce facilita arbitrajul, mai ales în meciurile rapide.
În plus, schimbarea a avut și un impact asupra introducerii noțiunii de „deuce” — egalitatea de scor la 40-40, urmată de „advantage” și finalizarea game-ului. Într-un sistem cu „60”, ar fi fost mai greu de gestionat această situație de egalitate și, implicit, de aplicat regulile de joc echitabile.
Ipoteze alternative: reguli regale și mize financiare
Există și teorii alternative despre originea sistemului de scor. Una dintre ele sugerează că nobilii ar fi folosit un astfel de sistem criptic pentru a-i confuza pe servitori sau pe ceilalți jucători din clasele inferioare, având astfel o „limbă secretă” pentru „inițiați”. Această utilizare a numerelor neobișnuite ar fi fost o formă de distincție socială.
O altă ipoteză sugerează că punctajul ar fi fost inspirat de mizele financiare din jocurile de noroc, unde sumele mizate erau exprimate în zecimi sau cincisimi. Astfel, treptele de 15 și 30 ar reflecta aceste mize. Cu toate acestea, aceste teorii nu sunt susținute de dovezi solide.
De ce se spune „love” pentru zero? Cuvinte cu forme ovale
Termenul „love” pentru scorul de zero în tenis este un alt mister lingvistic. Cea mai populară explicație sugerează că „love” provine din cuvântul francez l’œuf, care înseamnă „ou” și face referire la forma rotundă a cifrei zero. Această ipoteză este susținută de numeroase surse etimologice, însă nu există o unanimitate totală asupra ei.
O altă teorie, avansată de Heiner Gillmeister, indică o expresie olandeză: iets voor lof doen, care înseamnă „a face ceva pentru onoare” sau „pentru laudă”. Acest sens ar sublinia ideea că jucătorul nu joacă pentru câștiguri materiale, ci pentru plăcerea jocului, chiar dacă scorul său este zero.
Ambele teorii reflectă simboluri – oul ca reprezentare a absenței punctelor și lauda ca simbol al jocului onest, fără miză.
Scorul în tenisul modern: între tradiție și claritate
Deși poate părea confuz pentru începători, sistemul de scor din tenis adaugă un caracter unic sportului. „15–30–40–game” este acum un semn distinctiv al acestui sport, o moștenire directă a unor tradiții seculare. Acest sistem poate părea neintuitiv la început, dar contribuie la ritmul intens al jocului, la tensiune și la atmosfera sa ceremonială.
În plus, termeni precum „deuce”, „advantage” și expresiile „game, set, match” sunt acum parte integrantă a limbajului sportiv universal.
Concluzie: când istoria dă formă regulilor
Sistemul de scor al tenisului nu este doar un set de reguli stabilite la întâmplare, ci rezultatul unui proces istoric, cultural și lingvistic care a evoluat de-a lungul secolelor. De la cadranele ceasului din sălile medievale de paume până la terenurile moderne de Grand Slam, punctajul „15–30–40–game” reflectă o continuitate fascinantă între trecut și prezent.
Chiar dacă originile exacte ale fiecărei etape rămân învăluite într-o mare de incertitudini, frumusețea acestui sistem constă tocmai în acest amestec de tradiție, logică practică și simbolism. Într-un sport ce cere precizie și pasiune, chiar și scorul spune o poveste.
